Interfete Evoluate

Pentru multi dintre noi, Internetul a devenit locul de unde ne extragem cea mai mare parte a informatiei. Uitate sunt bibliotecile clasice si cartoaiele uriase ale caror pagini se lipeau de la praf si trecerea timpului. Acum avem enciclopedii virtuale, carti pentru toate subiectele si chiar pentru toata lumea, de la toata lumea. Evident, Wikipedia, cel mai cunoscut proiect de acest tip, o enciclopedie realizata de utilizatori pentru utilizatori, in concordanta cu anumite standarde de redactare.
Wikipedia este un proiect gratuit, creat in 2001 si avand in acest moment peste 75.000 de contribuitori activi, lucrand la circa 9 milioane de articole in mai mult de 250 de limbi. Astazi, sunt 2,172,242 articole in engleza si in fiecare zi sute de mii de vizitatori editeaza si creeaza mii de noi articole in scopul de a mari baza de cunoastere. Oricine poate scrie, cata vreme se supune politicilor de editare ale site-ului: de exemplu, includerea informatiei implica si sursele ei, faptele neverificate fiind indepartate. Pentru ca Wiki este proiect in permanenta in lucru, difera mult de referintele scrise clasic. Astfel, articolele mai vechi vor fi mai balansate si mai documentate, in timp ce cele mai noi pot avea dezinformari, continut nonenciclopedic sau vandalisme.

Sa zgariem putin suprafata a ceea ce inseamna Wiki. Comunitatea a desemnat peste 1500 de articole ca fiind featured, cele mai bune ca realizare si peste 2500 ca fiind bune. Wiki are si portaluri, organizate pe zone de interes, plus circa 200 de limbi pentru toti utilizatorii din toate colturile lumii. Toate articolele sunt cu linkuri sau corss-linked, ducand la un lant aproape infinit de informatii de pe acelasi site sau la nenumarate referinte externe. Wikipedia ideala este balansata, neutra si enciclopedica, cu informatii notabile si verificabile. Majoritatea articolelor ajung in acest stadiu, dar acesta este un proces de durata si informatiile este mai bine sa fie verificate si din alte surse.

Avantaje? Nu costa nimic de partea utilizatorului, mai ales ca nici nu e nevoie sa fie tiparita. Contine explicatii locale si sumare introductive, cu articolul complet la dispozitie doar daca utilizatorul are nevoie de detalii. Ciclul editorial este scurt, caci un articol ramane la fel pana este modificat in timp real. Neplacerile pot fi evident cauzate de utilizatori rau intentionati sau de informatii eronate din greseala autorului, necitate corect sau neatribuite. Studiile sugereaza insa ca Wiki este la fel de buna ca Encyclopedia Britannica, cu rata a erorilor si omisiunilor asemanatoare. Software-ul care ruleaza Wikipedia, MediaWiki, retine toate editarile, astfel ca informatia adaugata nu dispare niciodata, nu e pierduta si nici stearsa. Suportul hardware vine de la circa 100 de servere din intreaga lume. Paginile de discutii sunt si ele importante, pentru ca un cercetator serios poate descoperi aici pareri care nu se vor regasi intr-un articol clasic.

Continutul Wiki tinde sa fie factual, notabil, verificabil din surse externe si prezentat neutru, ca orice lucrare academica. Politicile si regulile ei pot fi rezumate astfel:
Ce nu e Wikipedia sumarizeaza ce nu e si ce e Wikipedia.
Punct de vedere neutru, ca si abordare de baza.
Nu se face discriminare intre ce informatie originala si ce nu.
Verificarea surselor este esentiala.
Sursele trebuie citate intr-o anume maniera.
Sau si mai pe scurt, WP:NOT, WP:NPOV, WP:NOR, WP:V si WP:CITE.

Se afla pe locul intai ca numar de utilizatori. Vine integrat in Windows si de la lansarea sa din 1995, a fost cel mai utilizat browser. In 2002-2003 a ajuns la 95% din piata, dar de atunci cota sa a inceput sa scada. Vorbim despre Windows Internet Explorer (fost Microsoft Internet Explorer,MSIE), IE acum. Seria IE a inceput odata cu introducerea sa in Windows 95 in pachetul add-on Plus!, iar apoi a ajuns integrata in toate versiunile OEM viitoare.
Ca si concept, IE a fost una din componentele majore ale niciodata lansatului Windows 97. Proiectul a pornit in vara lui 1994 cu Thomas Reardon la carma si apoi cu Benjamin Slivka, imprumutand cod sursa de la Spyglass, Inc. Mosaic, unul din primele browsere, legat formal de pionierul NCSA Mosaic. La finalul lui 1994, Microsoft a licentiat Spyglass Mosaic contra unei taxe trimestriale, plus un procent din veniturile non-Windows pentru soft. Desi avea nume similar cu NCSA Mosaic, primul browser utilizat pe scara larga, Spyglass Mosaic nu era foarte cunoscut si nu folosea decat putin din codul NCSA Mosaic.

Cea mai recenta versiune si cea despre care vom discuta este IE 7, redenumit Windows Internet Explorer, ca parte a campaniei de rebranding desfasurata de Microsoft. Este disponibil ca parte din Vista si Windows Server 2008 si ca download separat pentru XP SP 2 si Windows Server 2003 cu SP1 sau SP2. Mari portiuni ale arhitecturii, inclusiv motorul de randare si cadrul de securitate au fost rescrise. Partial datorita imbunatatirilor de securitate, browser-ul este acum o aplicatie stand-alone, nu integrata in Windows si nu mai poate fi si browser de fisiere. Prima problema de securitate a fost postata la doar o zi de la lansare, dar s-a dovedit a fi o problema de Outlook Express, vulnerabilitatea numarul unu aparand doar sase zile mai tarziu.
Pe Windows Vista, IE opereaza intr-un mod special, protejat, care ruleaza browserul intr-un sandbox de securitate fara acces la restul sistemului de operare, in afara de fisierele temporare. In acest mod, IE 7 e un proces cu integrare scazuta, nu are acces la fisiere si registri in afara profilului utilizatorului curent. Aceasta abordare incearca sa rezolve problemele legate de vulnerabilitatile descoperite ce ar putea permite atacatorilor sa instaleze spyware nedorit. In noiembrie 2007, IE 7 avea o cota de piata de 36.84%.

Actuala versiune 7 a pornit pe 31 ianuarie 2006 ca un build public, un fel de alpha pentru XP SP 2. Un Beta 2 adevarat a aparut in 24 aprilie 2006, iar pe 29 iunie 2006, un Beta 3 pentru Windows XP SP2, Windows XP x64 Edition si Windows Server 2003 SP1. pe 24 august a fost lansat si Release Candidate 1 (RC1) al Internet Explorer 7 (Build 7.0.5700.6) pentru Windows XP SP2, Windows XP x64 Edition si Windows Server 2003 SP1. Versiunea finala a iesit pe piata pe 18 octombrie 2006, distribuita ca update prin intermediul Automatic Updates pe 1 noiembrie, dar si descarcabila de pe microsoft.com. Urmatoarele update-uri au fost:
9 noiembrie 2006 - versiune speciala pentru Vista;
11 noiembrie 2006 - o noua versiune pentru XP;
24 septembrie 2007 - se lanseaza Windows Server 2008 RC0 cu versiunea 7.0.6001.16659.
4 octombrie 2007 - cea mai recenta versiune pentru XP.

Ce noutati aduce IE 7? Intai si intai, a devenit mai sigur, chiar daca se afla pe un nedorit loc unu ca numar de vulnerabilitati (ne)rezolvate. Din aceleasi motive de securitate, IE nu mai vine inclus in Windows Explorer, iar in Vista ruleaza cu functii limitate, dupa cum am aratat mai sus. Versiunea 7 suporta tabbed browsing (in sfarsit!) si mai include si "Quick Tabs", o functie care afiseaza o mini-versiune a paginilor deschise. De la Beta 3 incoace, utilizatorul isi poate rearanja tab-urile cum vrea prin drag&drop. A fost adaugata o caseta de cautare in coltul din dreapta sus, cu motorul de cautare default mostenit de la IE 6. Pot fi insa adaugati si alti provideri de cautari (Google, Altavista, Yahoo!, Live Search, Wikipedia etc). Utilizatorii isi pot crea si adauga manual un motor de cautare in caseta dedicata; exista acum si suport pentru alpha transparency in imaginile PNG.
A fost inclus un RSS feed reader, pentru utilizatorii care prefera acest serviciu pentru a se tine la curent cu diversele noutati fara a deschide respectivele site-uri. Functia ActiveX Opt-In blocheaza controalele ActiveX doar daca instalarea acestora este permisa de utilizator si pot fi oprite sau deschise prin Add-on Manager. S-au adus imbunatatiri la suportul pentru CSS, DOM si HTML; a fost rezolvata problema de printare care ducea la netiparirea partii drepte a imaginii afisate in browser. Paginile pot fi acum micsorate pentru a include mai mult text si exista si o unealta de zoom.
Intrarea pe un site desemnat ca phishing este blocata automat, iar utilizatorul trebuie sa faca o alegere explicita pentru a continua. Noul Phishing Filter ofera protectie impotriva acestui tip de atacuri, dar nu este activat automat din cauza protectiei datelor personale; utilizatorul alege daca il vrea sau nu activat. Au fost scoase o serie de protocoale si tehnologii vechi, ca Gopher, TELNET, Scriptlets, DirectAnimation, XBM, Channels (.CDF files) etc. Controlul DHTML Editing a fost scos din IE 7 pentru Vista pentru a reduce posibilitatea de atac. IE 7 include suport pentru Extended Validation Certificates (EV). Fisierele administrative permit controlarea, de exemplu, a statusului filtrului anti-phishing. Resetarea setarilor browserului sterge fisierele temporare, dezactiveaza add-on-urile si reseteaza toate setarile la cele default.
Lista de imbunatatiri si modificari poate parea mica, dar schimbarile sunt extrem de importante pentru viitorului browserului. Securitatea se afla pe primul loc, iar Microsoft a lucrat din plin pe aceasta parte, poate in detrimentul altor chestiuni care aveau nevoie de modificari. Evident ca nu poti depasi Firefox la numarul si functionalitatea add-on-urilor, nici nu poti nega ca Opera afiseaza cu succes testul Acid2, in timp ce IE, nu. Nici opri ascensiunea acestuia sau a altor browsere in termeni de cota de piata, dar este important ca Microsoft a vazut ca are concurenta si ca trebuie sa rezolve problemele din softul propriu, fara a se mai baza pe faptul ca utilizatorul va folosi ceea ce i se ofera, fara a cauta ceva mai bun pentru nevoile sale.

Evident, Microsoft are deja in dezvoltare versiunea IE 8, cu un beta planuit pentru prima jumatate a acestui an. Aici ar putea fi incluse RSS, CSS, Ajax, microformate, mai multe optiuni de personalizare a interfetei si unelte de web development imbunatatite, dar securitatea va ramane in continuare pe locul intai. Se va investi mai mult in suportul standardelor CSS 2.1 si vor fi operate schimbari in DOM pentru interoperabilitate crescuta cu alte browsere. IE 8 va include un nou mod de randare, "IE 8 standards mode", care va rupe compatibilitatea cu celelalte versiuni printr-o aderare mai stricta la standardele web. IE 8 suporta URIs, HTML object fallback, abbr tag, CSS generated content si display: table display type, si fixarea multor bug-uri CSS si HTML parsing. Conform declaratiilor Microsoft, o versiune interna a IE 8 trece testul Acid2 in modul standards, dar nu si in cel normal.

RSS este o familie de formate de feed-uri web, specificate în XML ?i folosite pentru Web syndication. RSS este folosit (printre altele) pentru ?tiri, weblog-uri ?i podcasting. Abrevia?ia este folosit? pentru a face referin?? la urm?toarele standarde:

Really Simple Syndication (RSS 2.0)

Rich Site Summary (RSS 0.91, RSS 1.0)

RDF Site Summary (RSS 0.9 ?i 1.0)

Web feed-urile ofer? con?inut web sau sumaruri de con?inuturi web împreun? cu leg?turi c?tre con?inutul complet al respectivei surse de informa?ii ?i alte metadate. RSS ofer? aceast? informa?ie sub forma unui fi?ier XML numit feed RSS, webfeed, stream RSS sau canal RSS. În plus fa?? de facilitarea sindicaliz?rii, feed-urile web permit cititorilor fideli anumitor pagini s? fie informa?i la actualizarea con?inutului de pe aceste pagini web, prin folosirea unui soft special numit aggregator.

În paginile web, feed-urile web (RSS sau Atom) sunt de obicei legate de cuvântul "Subscribe" ("Subscrie"), un p?trat portocaliu, un icon de feed, sau de literele RSS sau imaginea RSS

În timp ce partea cea mai important? a mass-mediei înc? încearc? s? înteleag? poten?ialul RSS, ?tiri?tii folosesc RSS ca s? ocoleasc? sursele de ?tiri tradi?ionale. Utilizatorii finali ?i jurnali?tii au la dispozitie acum surse constante de ?tiri, f?r? s? mai fie nevoi?i s? petreac? timp c?utând.

Un program cunoscut sub numele de "feed reader" poate s? verifice o list? de surse de ?tiri în numele utilizatorului ?i s? afi?eze ?tirile pe care le g?se?te. Deseori siturile general cunoscute au feeduri, dar ?i cele mai mici au adoptat aceast? tehnologie. Anumite situri chiar le permit utilizatorilor s? aleag? între feeduri formatate RSS sau formatate Atom; altele ofer? numai feeduri RSS sau numai Atom.

Programele care folosesc RSS sunt disponibile pentru diferite sisteme de operare. Partea de client sunt proiectate ca programe de sine st?t?toare sau extensii pentru programele existente, precum browserele. Browserele precum Microsoft Internet Explorer 7, Mozilla Firefox, Safari sau Opera au integrat suportul feedurile RSS.

Clien?ii de feeduri integra?i in pagini web nu solicit? software special insalat pe calculatorul utilizatorului ?i permit acestora s? aib? feedurile disponibile pe orice calculator ar lucra, dac? acesta este conectat la internet. Exist? agregatoare care combin? mai multe feeduri în unul singur, exemplu fiind un feed despre fotbal care grupeaz? mai multe surse de ?tiri în una singur?. Exist? de asemenea ?i motoare de c?utare de con?inut publicat prin feeduri web, precum Feedster or Blogdigger.

Vulpita de foc este browserul care a spart absolutismul IE, demonstrand cu succes ca exista alternative pentru o navigare de calitate, daca utilizatorul o doreste. Ceea ce a inceput ca un experiment al lui Dave Hyatt si Blake Ross din cadrul proiectului Mozilla, a ajuns sa aiba o cota de piata de aproape 17%, cea mai mare dupa IE pe piata browserelor. Cei doi au creat un browser stand-alone, pentru a combate problemele existente in pachetul Mozilla Suite. Pe 3 aprilie 2003, compania a anuntat ca va pune accentul pe Firefox si Thunderbird din acel moment.
Proiectul a suferit o serie de schimbari de nume: numit intai Phoenix, a fost redenumit pentru ca existau probleme de drepturi de autor cu Phoenix Technologies. Noul nume, Firebird, a provocat o intensa reactie din partea proiectului de baze de date gratuit, iar Mozilla a anuntat ca browserul se va numi in consecinta Mozilla Firebird, pentru a indeparta confuziile. Totusi, in urma presiunilor, pe 9 februarie 2004, o a treia schimbare si ultima a ajuns la numele Mozilla Firefox, alintat Firefox sau abreviat Fx sau fx.
Versiunea 1.0 a aparut pe 9 noiembrie 2004, iar primul update major, 1.5, pe 29 noiembrie 2005, cu fixuri de securitate si stabilitate importante. Pe 24 octombrie 2006 apare Firefox 2, care include: update-uri la navigarea in taburi, managerul de extensii, GUI si update-uri la motoarele de cautare si software; imbunatatiri la functia de restore a sesiunii; verificare inline a corectitudinii gramaticale si sistem anti-phishing implementat ca extensie de Google si inclus mai tarziu in versiunea de baza. In ianuarie 2008 a fost lansat serviciul de live chat, condus de voluntari cu ajutorul Jive Software. Oricine poate pune o intrebare si obtine raspuns in timpul orelor de program, dar chiar si dupa aceea exista posibilitatea de a discuta in timp real cu un agent pentru a primi ajutor.

Ce are Firefox de oferit celor care aleg sa uite ca au un browser integrat in Windows? Incluse in pachet sunt tabbed browsing, spell checker, incremental find, live bookmarking, manager de download (personal, l-am apreciat ca fiind mai bun decat cel din Opera) si un sistem de cautare care include Google. Baietii buni care ne-au adus browserul au vrut sa realizeze (si au reusit) un browser "care doar sa navigheze pe web" si sa ofere "cea mai buna experienta pentru cea mai mare parte a utilizatorilor".
Acesti extrem de importanti utilizatori pot sa-si personalizeze Firefox cum vor, adaugand sau scotand functii printr-un sistem inteligent de extensii si teme, grupate frumos pe addons.mozilla.org si totalizand in septembrie 2007 circa 2000 de add-on-uri.
N-au fost uitati nici web developerii, acestia avand la dispozitie unelte incluse, cum ar fi Error Console, DOM Inspector sau extensii de tipul Firebug.
Standarde? Avem din plin, Firefox suportand HTML, XML, XHTML, SVG 1.1 (partial), CSS, ECMAScript (JavaScript), DOM, MathML, DTD, XSLT, XPath si imagini PNG cu alpha transparency. Firefox suporta si propuneri de standarde create de WHATWG, cum ar fi client-side storage si canvas element.
Deocamdata, Firefox 2 nu trece de testul standard Acid2, dar problema a fost "stinsa" in Firefox 3 Beta 2.

Pentru multi dintre noi, securitatea navigarii este o problema constanta. Nu ne plac gandacii si baietii aia care ne trimit malware si reclame false la Viagra. Din acest punct de vedere, Firefox foloseste un model de securitate sandbox, care limiteaza scripturile sa accese date de la alte site-uri pe baza unei politici de origine comune. Foloseste SSL/TLS pentru a proteja comunicarea cu serverele web cu o criptografie putenica in conditiile utilizarii protocolului https. Are si suport pentru smartcards pentru scopuri de autentificare.
Mozilla Foundation ofera si o "recompensa pentru vanatoarea de bug-uri" celor care descopera "gauri" severe de securitate in Firefox. Regulile de baza descurajeaza dezvaluirea lor rapida pentru a nu oferi potentialilor atacatori avantaje in incercarea lor de a crea exploit-uri. Numarul mic de vulnerabilitati nerezolvate din Firefox este adesea un motiv pentru a renunta la IE. Dupa cum arata Washington Post, in 2006, timp de 284 de zile a fost de gasit un cod de exploatat in IE, in timp ce in Firefox a rezistat doar 9 zile inainte de a fi lansat un patch pentru a rezolva problema.
Tot in 2006, un studiu Symantec a aratat nu numai ca vulnerabilitatile sunt foarte putine, dar si ca au fost rezolvate cel mai rapid; pe 7 ianuarie 2008, Firefox 2 avea 5 vulnerabilitati de securitate nerezolvate, cel mai grav fiind categorizat "mai putin critic", iar IE avea 7, cel mai grav fiind "moderat critic".

Probabil ca nici producatorii vulpitei minune nu se asteptau la un asemenea succes: 100 de milioane de descarcari in doar primul an de existenta. Astfel ca incepand cu 2004 au inceput o campanie publicitara agresiva, care ii sta bine oricarei companii care vrea sa iasa in fata. Pe 12 septembrie 2004, un portal de marketing numit "Spread Firefox" (SFX) debuta alaturi de un Firefox Preview Release, creand un spatiu central pentru discutarea diverselor tehnici de marketing. Portalul accentua programul "Get Firefox", oferindu-le utilizatorilor "puncte de referinta" pe post de provocari. O alta campanie, "World Firefox Day" a inceput pe 15 iulie 2006, ziua celei de-a treia aniversarii a fonsarii Mozilla Foundation si a durat pana pe 15 septembrie 2006. Participantii se inscriau pe ei si un prieten pentru a fi nominalizati in cursa de a-si vedea numele inscris pe Firefox Friends Wall, un zid digital ce urma sa fie afisat la sediul central al Mozilla Foundation.

Aceste campanii si pur si simplu calitatea si functiile numeroase oferite de Firefox i-au adus o cota de piata in continua crestere, in mare parte in defavoarea IE. Conform firmei olandeze de statistica OneStat, pana in iunie 2007, Firefox era al doilea cel mai folosit browser, cu 12,72%. Pana in decembrie 2007, conform datelor oferite de firma americana NetApplications, cota de piata a Firefox crescuse la 16.80%.
Pana pe 7 septembrie 2007 (doar 3 ani de existenta), Firefox fusese descarcat de 400 de milioane de ori, iar cifra nu include descarcarile folosind update-uri software sau de pe site-uri third party. Mai mult, cifra nu reprezinta nici un numar de utilizatori, pentru ca un download poate fi instalat pe mai multe calculatoare, o persoana poate descarca softul de mai multe ori sau il poate obtine de la un third party. O numaratoare aproximativa din noiembrie 2007 indica insa circa 125 de milioane de utilizatori de Firefox.

Nici Firefox nu a scapat de critici, mai ales in ceea ce priveste relatia speciala cu Google legata de intelegerea platita pentru refereri. Nici protectia anti-phishing din Firefox 2 nu a scapat de controversa. Prin definitie, protectia de acest tip este activa, bazata pe o lista actualizata prin descarcari pe calculatorul utilizatorului cam la jumatate de ora de pe serverul Google. Utilizatorul nu poate schimba datele si nu e informat de la cine vin datele. Tot browserul trimite si cookie-ul pentru cererea de update. Aceasta functie ofera protectie in timp real prin verificarea fiecarui URL vizitat prin intermediul Google. Unele grupuri care militeza pentru protejarea intimitatii pe Internet si-au exprimat astfel ingrijorarea legata de ceea ce ar putea face Google cu toate datele obtinute, desi politica de securitate a Firefox nu permite Google sa utilizeze date personale in afara sistemului anti-phishing.

La asa atac puternic, competitia (a se citi Internet Explorer si Microsoft) nu a stat degeaba. In 2004, Firefox nu era vazut ca o amenintare pentru IE, dar in 2005 Microsoft recunostea ca "un competitor ca Mozilla ofera software care concureaza cu capabilitatile de browsing ale IE din sistemul de operare Windows". In august 2006, Microsoft s-a oferit sa integreze Firefox in Vista, lucru pe care Mozilla l-a acceptat. In octombrie 2006, ca o felicitare pentru succesul Firefox 2, echipa de dezvoltare de la IE 7 le-a trimis un tort celor de la Mozilla.

Ce ne aduce viitorul pentru vulpita smechera? Avem deja in lucru o versiune 3.0, numita Gran Paradiso, pentru care utilizatorii au trimis deja cerinte pentru ce ar vrea sa includa. Firefox 3 Beta 1 a fost lansat pe 19 noiembrie 2007, iar Beta 2 pe 18 decembrie 2007. Mai exista cel putin inca o versiune beta planificata, ceea ce inseamna ca Firefox 3 va fi lansat in versiune definitiva in cursul acestui an. Cea mai importanta modificare va fi utilizarea unei noi versiuni de motor, Gecko 1.9. Astfel, Firefox 3 va deveni prima versiune oficiala care sa treaca testul Acid2, testul standard de randare a paginilor web. Evident ca producatorii au in vedere si un Firefox 4.0, care va fi bazat pe Mozilla 2.0, schimbarile incluzand: imbunatatirea sau indepartarea de API-uri XCOM, treacerea la C++ standard, compilare cu JavaScript 2 (proiectul Tamarin) si verificari de securitate in timp real.

Infrastrucura bazelor de date ale interprinderilor de astazi consta in mare din sisteme moderne de procesare a transactiilor cum ar fi Adabas si IMS pe de o parte si sisteme de informatii bazate pe RDBMS pe de alta parte.

In ultimii 5 ani, a avut loc o explozie cu cereri pentru acces la aceste baza de date ale interprinderilor prin internet, si in acelasi timp sa fie folosite pentru a sustine operatii business electronice. Acestea include transactii intre sisteme intr-o interprindere(?integrarea interprinderilor?), tranzactii intre business-uri intr-un lant de oferte(?B2B e-commerce?) si direct catre clienti(?B2C e-commerce?). Reactia initiala a majoritatii companiilor a fost sa integreze aceste operatii diverse construind sau cumparand un software cum ar fi ?servere de aplicatii? care foloseau protocoale cum ar fi DCOM sau COBRA pentru a indeplini o astfel de integrare. De curand, XML ofera optiunea de a indeplini integrarea necesara interschimband data standardizata.

Ce este asta, si cum a schimbat XML-ul situatia? Standardul SQL defineste un mod vanzator-neutru de a gasi si extrage date dintr-un RDBMS, asa ca este foarte posibil sa fie scris aplicatii middleware care extrag date dintr-o baza de date si le pun in alta. Totusi, aceste aplicatii trebuiesc a fii destul de complexe si trebuiesc a fii atente la schemele bazelor de date de fiecare parte pentru a functiona cum trebuie. XML, pe de alta parte, este pur si simplu un ?format meta? standardizat care poate reprezenta orice fel de date, si pentru care definitii precise ale schemelor sunt optionale.

Asadar, XML a devenit folosit foarte des pentru a integra interprinderi, lanturi de furnizare si aplicatii Web deoarce este:

1 Standardizat ? Foarte multe produse ale multor vanzatori sunt disponibile si implementeaza ceva foarte aproape de recomandarea World Wide Web despre XML

2 Simplu ? tehnologia este usor de invatat si implementat, cu foarte multe tutoriale si carti ?Cum sa ? disponibile .

3 Autodescriptiv ? aplicatii care interschimba date pot fi scrise fara referinte catre descrieri detaliate ale formatelor sau schemelor

Asadar, XML redefineste infrastructura bazelor de date de astazi servind ca un ?lipici? care uneste diverse sisteme de interprinderi intre ele si de internet.

XML: Formatul de date universal pentru solutii business intregrate electronic.

Informatia codata in XML este usor de citit si inteles, si poate fi procesata usor de catre calculator

Disponibilitate

XML este un standard W3C, sustinut de catre liderii industriei software

Extensibilitate

Nu existe o multime fixate de tag-uri. Noi tag-uri pot fi create daca este nevoie

Autodescriere

In bazele de date traditionale, inregistrarile de date au nevoie de scheme create de catre administratorul bazei de date. Documentele XML pot fi stocate fara astfel de definiti, deoarece contin meta-date sub forma tag-urilor si atributelor

XML furnizeaza o baza pentru identifarea autorului si versiunii la nivelul elementului. Orice tag XML poate fi procesa un numar infinit de atribute cum ar fi autor si versiune.

Contine informatie de context machine - readable

Tag-uri, atribute si elemente de structura furnizeaza informatie de context care poate fi folosita pentru a interpreta semnificatia continutului, deschizand noi posibilitati pentru foarte eficeante engine-uri de cautare, agenti etc.

Acesta este un avantaj major fata de HTML sau textul simplu, unde informatia de context este foarte dificil sau chiar imposibil de evaluat

Separa continutul de prezentare

Tag-urile XML descriu semnificatia nu prezentarea. Motto-ul HTML este: ?Stiu cum arata?, unde motto-ul XML este : ?Stiu ce inseamna, si tu imi zici cum ar trebui sa arate.? Stilul si felul cum arata al unu document XML poate fi controlat de catre XSL style sheets, care permite ca modul cum arata un document(sau al unui intreh site Web) sa fie schimbat fara a atinge continutul documentului. Viziuni multiple sau prezentari ale aceluiasi continut poti fi redate foarte usor.

Suporta documente multilingvistice si Unicode

Este importanta pentru internationalizarea aplicatiilor

Faciliteaza comparatia si agregarea datelor

Structura de copac a documentelor XML permite documentelor sa fie comparate si agregate eficient element cu element.

Poate implenta tipuri de date multiple

Documentele XML pot contine absolut orice tip de data ? de la date multimedia(imagini, sunete si filme) pana la componente active (Aplete Java, ActiveX)

Poate implementa data existenta

Maparea structurilor de date existente cum ar fi sisteme de fisiere sau baze de date relatione in XML este simplu. XML suporta multiple formate de date si poate acoperii toate structurile de date existente.

Furnizeaza o viziune ?one-server? pentru data distribuita

Documentele XML pot consista din nested elements care sunt distribuite peste multiple servere indepartate. XML este in present cel mai sofisticat format pentru distribuire de date ? World Wide Web-ul poate fi vazut ca o mare baza de date XML.

Adoptie rapida de catre industrie

Software AG, IBM, Sun, Microsoft, Netscape, DataChannel, SAP si foarte multi altii au anuntat deja sustinerea fata de XML. Microsoft va folosi XML ca un format de schimbare pentru produsul lor Office, in timp ce si browserul Microsoft cat si cel al Netscpate suporta XML. SAP a anuntat sustinerea fata de XML prin SAP Business Connector cu R/3.

Simpliate

Sistemele de baze de date relationale nu pot indeplini toate cererile afacerilor electronice deoarece ele proceseaza data independent de context. Bazele de date traditionale pot foarte bine sa fie folosite pentru date care intra in randuri si coloane, dar nu pot la fel de bine se ocupe de date mai complexe cum ar fi audio, video sau documente complexe care sunt tipice pentru continutul Web. Pentru a lucra cu XML, bazele de date traditionale sunt de obicei modificate cu layere externe de conversie care imita stocarea XML, transaltand-o intre XML si alte formate. Aceasta conversie este capabila de erori si rezulta intr-o multime de cheltuieli, in particular cu rate de transactii crescute si complexitati de documente.

Date Autodescriptive ? Cheia Succesului

Spre deosebire de inregistrarile din bazele de date traditionale, datele XML nu au nevoie de shema relationale, fisiere de descriere a tabelelor, definiti externe ale tipurilor de date etc., deoarce data insasi contine aceasta informatie. In contrast cu formatul foarte folosit, HTML. care doar asigura prezentarea corecta a datei formatate, XML asigura si folosirea totala a datei. Acest lucru este foarte important pentru aplicatii business ale caror indatoriri se extend peste doar prezentare continutului.

Integrare completa a tuturor traditionalelor baze de date si a tuturor formatelor

Documentele XML pot contine absolut orice tip de date ? de la clasicele date ca text si numere, sau obiecte multimedia ca sunete, pana la formate active cum ar fi applete Java sau componente ActiveX

Modificari la przentarea datelor ? Nu e nevoie de reprogramare

Poti schimba aspectul documentelor sau chiar websituri intregi cu XSL Style Sheets fara a manipula data insasi.

Viziunea One-server a datelor distribuite

Documentele XML pot consista din date din diferite baze de date, distribuite pe multiple severe. In alte cuvinte: Cu XML tot World Wide Webul este transformat intr-o singura baza de date ce contine tot

Internationalizare

Intenationalizarea este de cea mai mare importanta, pentru aplicatii business electronice. XML suporta documente multilinguistice si standardul Unicode.

Deschis si Extensibil

XMLurile sunt structuri unice ce permit adaugarea altor elemente ultra moderne cand sunt necesare. Asta inseamna ca intotdeauna iti poti adapta sistemul pentru a folosi vocabularul specific industriei

Tehnologie penrtu viitor

XML este standardul aprobat al World Wide Web Consortium (W3C) si este sustinut de catre toti providerii software de top . Si mai mult, XML este astazi si standardul unui numar din ce in ce mai mare de industrii, spre exemplu cea a sanatatii.

Extensible Markup Language, abreviat XML, descie o clas? de obiecte numite documente XML ?i descrie par?ial comportamentul unor programe de computer care le proceseaz?. XML este o aplica?ie profil sau o form? restrictiv? a SGML-ului, Standard Generalized Markup Language [ISO8879]. Prin construc?ie, documentele XML se conformeaz? documentelor SGML.

Documentele XML sunt realizate din unit??i de stocare numite entit??i, ce con?in date parsate sau neparsate. Datele parsate sunt realizate din caractere, unele dintre ele formând date caracter iar altele ca marcaje. Marcajele codific? o descriere a schemei de stocare a documentului ?i structura logic?. XML furnizeaz? un mecanism pentru a impune constrîngeri asupra schemei de stocare ?i a structurii logice

Un modul software numit procesor XML este utilizat pentru a citi documente XML ?i pentru a da acces la structura ?i con?inutul lor. Se consider? c? un procesor XML î?i face munca în spatele unui alt modul, numit aplica?ie. Aceast? specifica?ie descrie comportamentul cerut unui procesor XML în termeni ce spun cum trebuie s? citeasc? datele XML ?i ce informa?ii trebuie s?-i furnizeze aplica?iei.

XML a fost dezvoltat de c?tre un grup de lucru XML (XML Working Grup - cunoscut la început ca ?i SGML Editorial Review Board) format sub auspicile Consor?iului World Wide Web (W3C) în anul 1996. El a fost condus de c?tre Jon Bosak de la Sun Microsystems cu participarea activ? a unui grup de interes special XML (XML Special Interest Group - cunoscut în trecut ca ?i SGML Working Group), organizat tot de c?tre W3C. Membrii XML Working Group sunt da?i într-o anex?. Dan Connolly a ?inut contactul între WG ?i W3C.

Scopurile proiectate pentru XML sunt:

1. XML trebuie s? fie simplu de utilizat pe Internet.

2. XML trebuie s? suporte o mare verietate de aplica?ii.

3. XML trebuie s? fie compatibil cu SGML.

4. Trebuie s? fie u?or s? fie scrise programe ce vor procesa documente XML.

5. Num?rul facilit??iilor op?ionale din XML sunt reduse la minimum, ideal, la zero.

6. Documentele XML trebuie s? fie citibile de c?tre utilizatori ?i clare într-un mod rezonabile.

7. Designul XML ar trebui s? fie preg?tit? rapid.

8. Designul XML trebuie s? fie formal ?i concis.

9. Documentele XML trebuie s? fie u?or de creat.

10. Caracterul lapidar din marcajele XML s? fie de o importan?? minim?.

Aceast? specifica?ie, împreun? cu standardele asociate (Unicode ?i ISO/IEC 10646 pentru caractere, Internet RFC 1766 marcajele de identificare ale limbajului, ISO 639 pentru codurile numelor de limbaje ?i ISO 3166 pentru codul numelor de ??ri) furnizeaz? toate informa?iile necesare pentru a în?elege XML Versiunea 1.0 ?i pentru a implementa programe de computer care s? îl proceseze.

Aceast? versiune a specifica?iilor XML poate fi distribuit? liber, atâta timp cât tot textul cât ?i toate noti?ele legale r?mân intacte.

Un obiect de tip dat? este un document XML dac? este bine format, dup? specifica?iile acestui document. Un document poate fi ?i valid, pe deasupra, dac? mai îndepline?te câteva constângeri în plus.

Fiecare document are atât o structur? logic? cât ?i una fizic?. Fizic, documentul este compus din unit??i numite entit??i. O entitate poate face referin?e la alte entit??i pentru a cauza includerea lor în document. Un document începe într-o r?d?cin? sau o entitate document. Logic, documentul este compus din declara?ii, elemente, comentarii, referin?e la caractere ?i instruc?iuni de procesare, toate fiind indicate în document prin marcaje.

HTML inseamna HyperText Markup Language si este folosit pentru a creea pagini Web

Dupa ce Vannevar Bush a propus pentru prima oara fundamentele hypertextului in 1945, a pus baza pentru Tim Berners-Lee si altii pentru a inventa World Wide Web, HTML (hypertext markup language, HTTP (HyperText Transfer Protocol) si URLuri (Universal Resource Locators) in 1990.

Dupa ce Vannevar Bush a propus pentru prima oara fundamentele hypertextului in 1945, a pus baza pentru Tim Berners-Lee si altii pentru a inventa World Wide Web, HTML (hypertext markup language, HTTP (HyperText Transfer Protocol) si URLuri (Universal Resource Locators) in 1990.

Definitia HTML

HTML inseamna HyperText Markup Language, este limbajul folosit pentru a crea documente pe World Wide Web. HTML este folosit pentru a defini structura si asezarea in pagina a unei pagini web, cum arata o pagina si functii speciale. HTML face asta folosind ce sunt numite tag-uri care au atribute. De exemplu

inseamna un paragraf nou. Ca vizitator al unei pagini web nu vezi HTML-ul, este ascuns, dar se vad rezultatele.

Tim Berners-Lee & HTML

Tim Berners-Lee a fost primul autor al html, asistat de catre colegii lui de la CERN, o organizatie internationala stiintifica cu baza in Geneva, Elevetia. Tim Berners-Lee este in present directorul World Web Consortium, grupul care pune standardele tehnice ale Web-ului.

Un screen shot al editorul de browsere al lui Tim Berners-Lee developat in 1991-92. Acesta a fost un editor de browsere adevarat pentru prima versiune de HTML si merge pe statiile NeXt. Implementat in Objective-C, a facut sa fie usor de creat, vazut si editat documente web. Hypertext Markup Language (Prima versiune a HTML) a fost publicata formal in Iunie 1993.

Inainte de a aparea internetul public a fost inaintasul internetului ARPAnet sau Advanced Research Projects Agency Networks. ARPAnet a fost sponsorizat de catre armata Statelor Unite dupa razboiul rece cu scopul de a avea un centru ce control si comanda care ar rezista unui atac nuclear. Ideea a fost sa se distribuie informatii intre computere in regiuni geografice diferite. ARPAnet a creat standardele comunicatiei TCP/IP, scare defineste transferal de date pe Internet astazi. ARPAnet s-a deschis in 1969 si a fosr repede cucerite de tocilari civili ai computerelor care acum au gasit acum o metoda de a share-ui putinele computere bune care existau pe vremea aceea.

ARPAnet: Primul Internet

Tatal Internetului Tim Berners-Lee

Tim Berners-Lee a fost omul care a condus la developarea World Wide Web-ului(cu ajutor normal), la definirea HTML (hypertext markup language) folosit pentru a crea pagini web, HTTP (HyperText Transfer Protocol) si URLuri (Universal Resource Locators).

Toate aceste developari au avut loc intre 1989 si 1991. Tim Berners-Lee s-a nascut in Londra, Anglia si a absolvit Fizica la Universitatea Oxford in 1976. El este in present directorul World Wide Web Consortium, grupul care aproba standardele tehnice pentru Web. In afara de Tim Berners-Lee, Vinton Cers este si el numit un tata al internetului. La zece ani dupa liceu Vinton Cerf a inceput sa co-desenezs si co-developeze protocoalele si structurile care au devenit Internetul.

Web-ul Semantic a fost popularizat foarte mult de catre articolul ?The Semantic Web? din revista American Scientific scris de catre un grup de pionieri ai web-ului care include pe nimeni altcineva decat fondatorul web-ului ?traditional? Sir Tim Berners-Lee. Acest articol a devenit foarte repede cel mai descarcat articol in istoria Scientific American.

Web-ul nostru contemporar este o frumoasa, democratica si foarte nestrcuturata informatie media. Sir Berners-Lee pledeaza pentru web-ul integrat care ar fi ?inteles? atat de catre protcoalelor masinilor cat si de catre oameni.

Acest lucru este dificil, competitive si tema care merita explorata. Cum puteti citi in articol, cheia principala in spatele web-ului semantic este conceptual ontoligiilor care atribuiesc sens si proprietati conceptelor si relatiilor de pe net care pot fi intelese in schimb si apoi procesate mai departe de catre computere.

Fundatia tehnologica a web-ului semantic este RDF ? Resource Definition Framework. RDF este o schema XML extensibila bazata pe framework-ul creat pentru logica cum ar fi expresii care descriu proprieteti si relatii ale entitatilor. Este cunoscut ca fiind scalabil deoarece permite expertilor pe anumite domenii sa expandeze RDF pentru a reflecta semantice specifice ale domeniilor.

Limbajul Descrierii Serviciilor Web( Web Services Description Language WSDL) este un limbaj bazat pe XML care furnizeaza un model pentru a descrie Serviciile Web. Versiunea 1.1 nu a fost adoptata de catre World Wide Web Consortium(W3C). Versiunea 2.0, pentru care multe schite au fost lansate, este asteptat sa fie devine o recomandare pentru WSDL.

WSDL este o descriere bazata pe serviciile XML despre cum sa comunici folosind serviciile web. WSDL defineste serviciile ca o colectie de retele sau porturi. Specificatiile WSDL asigura un format XML pentru documente pentru acest scop.

Definitia abstracta de port-uri si mesaje este separata de folosirea concreta sau instanta, ce permite refolosirea acestor definitii. Un port este definit asociind o adresa de retea cu o legatura refolosibila, si o colectie de porturi definesc un serviciu. Mesajele sunt descrieri abstracte a datelor interschimbate, tipurile de porturi sunt colectii abstracte de operatii suportate. Protocolul concret si specificatiile formatelor de date puntru un tip de port particular constituie o legatura refolosibila, unde mesajele si operatiile sunt apoi legate de un protocol concret de retea si format de mesaj. In aceste fel, WSDL descrie interfata publica catre serviciul web.

WSDL is often used in combination with SOAP and XML Schema to provide web services over the Internet. A client program connecting to a web service can read the WSDL to determine what functions are available on the server. Any special datatypes used are embedded in the WSDL file in the form of XML Schema. The client can then use SOAP to actually call one of the functions listed in the WSDL.

WSDL este foarte des folosit in combinatie cu SOAP si XML Schema pentru a asigura service web pe Internet. Un program client conectandu-se la un serviciu web poate citi WSDL-ul pentru a determina ce functii sunt disponibile pe server. Orice tipuri speciale de date sunt incluse in fisierul WSDL in forma unei scheme XML. Clientul poate apoi sa foloseasc SOAP pentru a chema una din functiile listate in WSDL.

XQuery este un limbaj de interogari(cu unele elemente de programare) care este creat pentru a interoga colectii de date XML. Semantic seamana cu SQL.

XQuery 1.0 este developat de catre grupul XML Query al W3C. Developarea XQUery este in stransa legatura cu developarea XSKT 2.0 de catre grupul XSL; cele de grupuri isi impart responsabilitati pentru Xpath2.0, care este un subset al XQuery 1.0. XQuery 1.0 a fost recomandat ca si candidat al W3C pe 3 Noiembrie 2005.

Caracteristici

XQuery asigura metodele de e extrage si manipula date din documente XML sau oricare sursa de date care pot fi vazute ca XML, cum ar fi baze de date relationale sau documente office.

XQuery foloseste sintaxa expresiei XPath pentru a se adresa unor parti specifice alea unui document XML. Face acest lucriu folosind o expresie FLWOR asemenatoare SQL pentru a face join-uri. FWLOR vine de la cele cinci clause ale sale: FOR, LET, WHERE, ORDER BY, RETURN.

Limbajul de asemenea asigura sintaxa ce permite noilor documente XML sa fie construite. Unde numele elementelor si atributelor se cunosc dinainte, o sintaxa asemanatoare XML poate fi folosita; in alte cazuri, sunt disponibile expresii care sunt referite ca si construcori dinamici de noduri. Toti acesti constructori sunt definit ca expresii inauntrul limbajului.

Limbajul este bazat pe un model structurat pe un copac al informatiei continute intr-un document XML, continand 7 tipuri de noduri: noduri de documente, elemente, atribute, noduri de texte, comentarii, instructii de procesare si spatii pentru nume

Tipul de system al modelelor de limbaje sunt vazute ca secvente( o valoare singulara este considerata ca o secventa de lungime unu). Elementele dintr-o secventa pot sa fie ofi noduri ori valori atomice. Valorile atomice pot fi numere intrege, string-uri, booleane si tot asa; lista intreaga de tipuri este bazata pe tipurile primitive definite in XML Schema.

XQuery 1.0 nu include optiuni pentru a updata documente XML sau baze de date. De aseamanea nu poseda capabilitati de intregi de cautare. Aceste caracteristici sunt in stadiu de developare pentru versiuni viitoare.

Raspunsul la intrebarea 'cum invat mai mult despre el' ,normal este sa cauti in Google, unde vei gasi o gramada de lucruri interesante si cateodata chiar raspunsuri adecvate la intrebarea 'Ce este AJAX?' :-)

Acum mai serios, Ajax este un set de tehnologii folosite impreuna, la fel cum 'LAMP' este o abreviere a Linux, Apache,MySql si PHP. Dar inapoi la Ajax!

Ajax, care este abrevierea la Asynchronous Javascript And XML este format din urmatoarele tehnologii:

- HTML + CSS pentru presentarea informatiei

- JavaScript pentru a interactiona dynamic cu informatia presentata

- XML,XSLT si obiectul XMLHttpRequest pentru a manipula asincron datele cu Web serverul.

Ati inteles?

Nici eu nu credeam. Aceste lucruri nu imi spun foarte multe, deoarece HTML + CSS + Javascript, au existat dintotdeuna.

Diferenta se face atunci cu introducerea XMLului, eXtensible Markup Language, asa ca ne vom ocupa intai de asta. Dar mai intai, daca ati incercat si v-ati minunat la capabilitatile de a trage si fixa ale Google Maps, nu stiu ezact cum ar veni tradus in romana, dar e manutza aceea cu care poti misca harta, sau capabilitatile rapide de a sorta un self-contained table (din nou nu as stii cum sa traduc in romana) ale Google Maps, atunci ati vazut cum functioneaza AJAX.

Revenind. Deci XML este eXtensible Markup Language, un mediu care, marcheaza si identifica, complet informatii ascunse in paginile Web, XSLT este practic o versiune a XMLului care este folosita pentru a transforma documente XML pe loc(prin queriuri gen baza de date) si XMLHttpRequestor, este un set de APIs(application programming interfaces) care permit aplicatiilor Web sa transfere data cu un server Web folosind protocolul standard HTTP. Pe scurt, aceasta aglomerare de tehnologii functioneaza impreuna pentru a lasa scripurile JavaScript sa trimita cereri de date (data requests) catre server si sa primeasca raspunsuri, toate facute fara e trebui sa incarce sau reincarce o pagnina. Functioneaza ca si cum ar exista o interactie ascunsa browser/server web in spatele paginii Web pe care o vizualizezi.

Vreti mai mult? Incercati Ajax Matters, care este unul din siturile primare de referenta pentru a te gandii din nou la cum userii interacioneaza cu siturile Web.

Ce cred eu despre Ajax? Numele poate suna amuzant(te duce cu gandul la spalat de vase de grasime si alte chestii de genul) dar rezultatul aplicarii acestei tehnologii este un pas foarte foarte avansat in interactivitatea Web. Dak esti un adevarat Web developer, Ajax merita studiat si invatat.

Acest subiect sigur va fii controversat, deoarece nu exista o definitie exacta pentru Web2.0. In general eu vad Web 2.0 ca urmatoarea generatie de situri web care sunt foarte interactive, care incurajeaza participarea vizualizatorului si construit in jurul a user generated content. Situri ca MySpace si YouTube, conform definitiei de mai sus, sunt Web 2.0, la fel ca si majoritatea blogurilor.

Pe de alta parte, unii oameni vad Web 2.0 ca fiind interactiv si folosind asa numitele tehnologii moderne Web cum ar fi JavaScript sau Flash pentru a face pagina cat mai frumoasa si mai interesanta. Asta face ca Google Maps sa fie tot Web 2.0 desi nu are legatura cu user generated content. Este foarte tare cum poti interactiona cu data in moduri atat de sophisticate. In aceasta definitie, situri ca Google Mailsi Meebo sunt Web 2.0, dar YouTube nu este.

Deoarece nu exista o definitie oficiala si ca orice in domeniul tehnologiei, este foarte greu sa quantifici exact orice inovatie, eu as sugera ca intrebarea care ar trebui sa fie pusa este: exista inovatii recente pe Net care iti maresc sansele ca situl tau sa fie gasit sau sa mareasca experianta traita de cititor/client cand iti viziteaza situl.

Un exemplu pe care eu il gasesc a fii foarte tare este Meebo, care se bazeaza pe oferirea unui chat pe net, dar in acelasi timp te lasa sa vorbesti cu un reprezentativ de la relatii cu cleintii, o optiune gratis pentru toate lumea, si toate astea fara a-ti dezvalui ID-ul. Cand folosesc link-ul tau pe site, pot vorbi cu tine, dar nu te mai pot bate la cap sau spam-ui pe urma. Foarte misto.

Exista si alte cateva companii care te lasa sa adaugi capabilitatea de a primii customer feedback pe orice pagina, bazata mai ales pe pagini non-blog .Este oare folositor? Pai, probabil ca nu pe pagina de contact al paginii tale, dar pe pagina cu informatiile produselor? Ar fi un bun plus si o metoda inteligenta de a colecta customer feedback cu doar una sau doua linii de cod.

Singurul lucru care ma ingrijoreaza este ca dak adaugam o gramada de gizmos pe un site, de foarte multe ori iau locul informatiilor, si am vizitat foarte multe situri care sunt superbe din punct de vedere visual, au cele mai cool gadget-uri, widget-uri , dar sunt foarte greu de navigat, au search engin-uri stricate si nu sunt atat de folostioare pe cat ar trebui. Acest lucru te poate trimite in parte intunecata a netului :-). Pentru mine, cea mai importanta intrebare este intotdeauna Cum sa imi ajut cititorii?, nu Ce e mai cool?.

Voi ce credeti? Preferati multe gizmo-uri gadget-uri si alte chestii care impresioneaza visual sau ati prefera o pagina simpla cu doar cateva reclame care sa va ajute sa platiti pentru hosting?

V-am promis ca ne intoarcem cu o privire detaliata asupra razboiului browserelor. Si incepem cu Opera, considerat de multi dintre cunoscatori o perla inca inchisa in cochilia sa, cu o cota de piata inca mica, sub 2%, conform statisticilor W3C. Si a suferit destul de mult pentru indrazneala de a fi atentat la coroana IE. Un mic exemplu: in 2001, Microsoft a interzis accesul pe msn.com al utilizatorilor de Opera. Dupa doar 2 zile si acuzatii de comportament antitrust, restrictiile au fost ridicate, dar anumite caracteristici tot nu erau oferite complet browserului pentru a le afisa corect.

In 2003, tot Opera a patit-o, Microsoft oferind intentionat un style sheet vechi, care impiedica browserul sa afiseze corect msn.com. Nu era un bug, astfel ca Opera a rispostat cu o versiune "bork" care afisa msn intr-o pasareasca neinteligibila, subliniind astfel necesitatea unei relatii armonioase intre site-uri si browsere. Doar dupa numeroase plangeri Microsoft si-a adus serverele la zi si pentru Opera, dar doar pentru versiunea actuala in acel moment (7.0), nu si pentru cele mai vechi.

Dar sa aflam si cum a aparut micul recalcitrant care a pus bazele standardului CSS, cu un pic de istorie Opera(tiva): browserul a fost initiat de Telenor, cel mai mare operator norvegian de telecomunicatii, in 1994. In 1995 devine proiect independent, fiind si la ora actuala dezvoltat si mentinut de Opera Software ASA. 1996 este anul primei versiuni publice, rulabila exclusiv pe Windows, iar in 1998 incepe lucrul si la dezvoltarea pe alte platforme, dupa cum veti vedea mai jos. In 2000, la versiunea 4.0, Opera includea un modul cross-platform, care l-a ajutat sa ajunga nu doar pe Linux sau Mac, ci si pe consle de noua generatie, ca Wii si Nintendo DS. Tot in 2000, odata cu versiunea 5.0, browserul trece de la distributia trial (ce trebuia platita dupa o anumita perioada) la afisarea de reclame ca modalitate de a se sustine financiar. Iar in 2005, la versiunea 8.5, si reclamele au disparut, banii venind prin intermediul Google, cu care Opera are un contract exclusiv.

Dar indeajuns cu istoria. Ce poate face Opera si omniprezentul Internet Explorer nu? Ei bine, aflati ca Opera a fost primul browser care a implementat tabbed browsing, o idee geniala care ne-a scutit de aparitia a numeroase instante ale aceluiasi browser pe masura ce deschideam pagini diferite. Opera se lauda ca e cel mai rapid. Si e destul de mult adevar in aceasta afirmatie. Teste de viteza efectuate pe Windows, Mac si Linux au aratat ca browserul e mai rapid in 4 din 7 examene pe primele doua sisteme de operare si in 3 din 7 pe Linux. Tot la capitolul viteza, "Ferrarri-ul Internetului" ofera un suport de doua ori mai rapid pentru JavaScript. Iar mai departe, discutam de features necesare oricarui utilizator care nu vrea sa fie stresat: pop-up blocker, suport anti frauda si anti phishing, download manager, client de Bit Torrent, client RSS, de e-mail si de IRC. De toate pentru toti, functii ce pot fi activate sau nu prin intermediul unei interfete extrem de prietenoase, chiar si cu utilizatorii care "s-au lasat" recent de IE.

Se pare ca norvegienii s-au gandit cam la toate si chiar la toti. Exista in Opera features realizate special pentru aceia dintre noi care au probleme vizuale sau de mobilitate. Toate functiile pot fi controlate in mod clasic, pe tastatura si mouse, cu toate butoanele configurabile. Avem si mouse gestures, o serie de miscari de mouse ce pot genera actiuni de tipul "back" sau "reload". Textul, imaginile, dar si continutul Flash, Java si Scalable Vector Graphics pot fi marite intre 20% si 100% pentru cei care au probleme de vedere. De asemenea, fonturile, culorile si chiar CSS-ul pot fi refacute pentru a mari contrastul sau a ajuta lizibiltiatea. Avem si control vocal, dezvoltat impreuna cu IBM, iar Opera chiar poate citi singur pagini, cu conditia sa utilizati software-ul specific (deocamdata utilizabil doar pe Windows).

Din punct de vedere tehnic, Opera a fost printre primele browsere cu suport Cascading Style Sheets (CSS), devenit intre timp o componenta de baza a designului web. Standardele web suportate de Opera includ CSS 2.1, HTML 4.01, XHTML 1.1, XHTML Basic, XHTML Mobile Profile, XHTML+Voice, WML 2.0, XSLT, XPath, XSL-FO, ECMAScript 3 (JavaScript), DOM 2, XMLHttpRequest, HTTP 1.1, Unicode, SVG 1.1 Basic, SVG 1.1 Tiny, GIF89a, JPEG, suport complet pentru PNG, inclusiv alpha transparency. De la versiunea 9 incoace, Opera a trecut cu brio si testul Acid2, cel mai cunoscut examen pentru un browser in ceea ce priveste respectarea anumitor standarde web(incercati-l aici). Doar 4 browsere sunt in acest moment capabile sa afiseze corect acest test si, ati ghicit, IE nu se numara printre ele.

In afara de ceea ce ofera in editia sa principala pe computer, Opera mai are versiuni si pentru alte interfete si device-uri. Pentru telefoane mobile, de exemplu, smartphones si PDA-uri mai exact, sub numele de Opera Mobile. Paginile web sunt scalate dinamic pentru a se potrivi ecranului telefonului, folosind tehnologia Small-Scale Rendering. Opera poate fi rulat pe Windows Mobile, S60 si UIQ, iar unele telefoane vin cu browserul inclus in pretul aparatului. Pentru restul doritorilor, 30 de zile gratis, dar apoi o sa va mai coste 24$.

O alta versiune,Opera Mini, este dedicata telefoanelor care in mod normal nu suporta navigare web. Mini vine gratuit si functioneaza doar alaturi de Java ME (tot gratuit). Cand un utilziator foloseste Mini, cererea de accesare a paginii se face prin GPRS, iar unul din serverele Opera proceseaza si compreseaza site-ul respectiv; astfel, afisarea este de 2-3 ori mai rapida si ajuta la o mai mare compatibilitate cu site-urile neoptimizate pentru browsing de pe telefon.

Ce ne aduce viitorul? Versiunea 9.5 (nume de cod Kestrel) va oferi imbunatatiri si suport avansat pentru o serie de standarde, ca punct de trecere spre versiunea 10 (nume de cod Peregrine). Undeva anul viitor vom avea parte de Opera 10, despre care speram ca va fi intr-adevar un browser de nota maxima si din ce in ce mai multi utilizatori il vor adauga pe lista lor de preferinte in materie de navigare web.

Andreea...ai legatura.

Cat timp vom avea internet mai mult ca sigur ca vom avea si browsere care sa ne faca surfing-ul mai facil (sau nu).

Pentru un internaut average sau below average, am putea spune ca nu prea exista diferente intre browsere. Dar cred ca daca intrebam 10 programatori si designeri web, vor avea o parere foaarte diferita.

Prima oara a fost Nexus, care se numea initial World Wide Web dar ulterior a fost schimbat ca denumire pentru a nu duce in confuzie un biet internaut nevinovat. In 1991 (da, ati vazut bine) el lua fiinta, fiind apoi urmat peste trei ani de Netscape Navigator. Razboiul practic a inceput insa, peste inca un an, cand a aparut marele Internet Explorer (sunet de trompete).

Acest razboi a dus la scindarea pietei si nerespectarea standardelor, lucru care afecteaza w3c-ul pana astazi. Integrarea browserului Internet Explorer in sistemul de operare Windows a instaurat dominatia autoritara a acestui produs, ducand la stirbirea Netscape-ului. Internet Explorer a devenit astfel unul dintre cele mai folosite si longevive produse software din lume. Sa insemne asta ca este si cel mai bun ? Absolut deloc...

Taramul browserelor, aflat sub o asuprire autoritara, sub un regim absolutist si totalitar, avea nevoie de un erou. In 2004, alesul s-a aratat. Firefox a dus la relansarea razboiului browserelor, care s-a decis sa duca lupta cu aceleasi arme, cele definite de w3c, nu cu un alt standrard cu care iar sa complicam web-ul (un exemplu este javascript style sheets Netscape). Evident, a aparut si un al treilea competitor, Opera, care poate initial a fost un pic subestimatmare greseala. De ceva timp, cei doi contracandidati au reusit sa readuca un pic de realism pe piata browselelor.

Dar totusi, o intrebare ramane .... Care este cel mai bun browser ?

Pai in primul rand sa vedem cam cate sunt. Si astea asamai importante. Credeti-ma pe cuvant ca sunt 8 la numar. Noi, aici la Fils, ne-am hotarat sa le testam pe fiecare, cum stim noi, cu tehnologie sau nu, sa vedem pana la urma, care o fi mai bun...

Si ca adevarati ingineri, va marturisim ca vom avea in considerare viteza, resursele consumate. De asemena vom tine cont de compatibilitatea cu diversele standarde web : Frames, Java, XSLT, XHTML 1.0, MathML, RSS, Atom, WebForms, VoiceXML, WML, CSS2, Javascript, DOM1, DOM2, DOM3, DHTML, AJAX, pozitionarea corecta a elementelor, etc.

Asadar, alaturati-ne in interviul cu browserele si haideti sa vedem pe cine angajam cu salariu bun si pe cine refuzam.

It will be continued (un fel de "I`ll be back")

Avem acum si blog. Il gasiti aici.